Am avut o varsta cand eram mai linistit, mai liber si fara griji. A fost o perioada in care stiam sa rad si sa ma bucur de orice lucru simplu, de viata si de natura.
Zi de zi mergeam la scoala cu handramaua de ghiozdan in spate, 5 lei in buzunar pentru doua cornuri cu gem si o punga de pufuleti, si cu tenesii pregatiti sa traga inca o runda de fotbal in curtea scolii in timpul orei de mate sau seara inainte de a merge spre casa.
Iarna era prapad… alergam fetele prin curtea scolii sa le frec cu zapada, stateam seara pana la 11-12 sa ma dau cu sania pe derdelusul de vis-a-vis pana veneu ai mei de la schimbul 2, asteptam gura casca pe geam sa vina Mos Gerila cu cadouri si savuram cu placere glumele din seara de Revelion.
Vara, pe zapuseala, ma balaceam in garla de la tara, stateam in fan si mancam mere sau mergeam seara la furat de pepeni.
Cand frunzele incepeau sa ingalbeneasca in stejarii de la poarta bunicilor, ajutam la stransul recoltei, la facutul vinului si al tuicii si la pregatirile de iarna. Ma delectam cu parfumul gutuilor si ma lingeam pe degetele pline de mierea lui bunicu’. Apoi venea iar timpul sa ma duc la scoala.
Timpul s-a scurs, a venit vremea sa urmez un liceu. Prima saptamana din viata mea de licean am spart cu mingea de baschet un geam de 2 pe 3… metri. Prin a zecea am luat primul doi din viata la “Structura Materialelor”… uitasem la ce pagina e subiectul si m-am pierdut printre fituici. Intr-a unspea m-am dus cu jalba in protap la directoare impreuna cu alti doi colegi, cum ca am vrea sa organizam balul. “Ma, tu nu esti ala de mi-ai spart un geam acum doi ani si nici acum nu l-ai platit? A venit tactu’ sa discute cu mine? Iesiti afara!”.
Apoi am ajuns la terminarea liceului. Planuri sa mergem la munte cu totii, sa ne organizam, cand, la final, am ramas eu cu inca doi amici. Am ajuns pe la Busteni, ne-am suit la Caraiman si am vrut sa mergem spre cruce. numai ca am deviat “putin” de la traseu si am ajuns prin curtea releului. Doar 3 secunde a durat pana am auzit in spatele nostru: ” STAI CA TRAG!!!” Cand am prezentat buletinul puteai jura ca am baut toata noaptea… imi tremurau toate incheieturile. A trecut si asta…
In primul an de facultate eram impreuna cu vreo 4 prieteni intr-o vineri prin discoteca si tocmai ce zice unu’: ” Ba, hai sa plecam miercuri pe munte”. A doua zi m-am dus la taica-miu si-i zic: “Ai niste bani sa-mi iau si eu o pereche de blugi?” Mi-a dat omu’, desi nu stateam prea roz. Ei, si cine era luni la prima ora in en-gros sa luam mancare pentru munte? A venit ziua de marti seara in care imi propusesem sa le spun alor mei ca plec la munte. N-am avut cu cine sa ma inteleg… asa ca mi-am facut bagajul pe la 2 noaptea si dis de dimineata mi-am luat rucsacul la spinare si am sarit pe geamul de la balcon ( stateam la parter). Prima mea experienta pe munte…si prima oara cand era sa “dau coltu’ “
Au urmat inca 5 ani de mers pe munte, joburi temporare pentru a face rost de bani sa-mi iau primul PC, petreceri pana a doua zi dimineata cand trebuia sa mergem la laboratorul de electronica inca mahmuri, “servite” pe la unele examene si emotii la despartirea finala de colegii din facultate…
End line… “enter” si de la capat…
S-au scurs vreo 7 ani de atunci ( sapte ?!?!) … mi-e dor de murele ce le adunam de pe marginea drumului, de mirosul rosiilor coapte din gradina bunica-mii, de serile in care lipseam de acasa si-mi faceam veacul pe nu stiu unde, de mirosul de fan, de nopti albe… de viata.
Ma doare spatele… imbatranesc…
Mihai Nedelea
comentarii recente