Ieri, impreuna cu niste prieteni, impinsi parca de dorinta de nou, evadare si, de ce nu, revedere a unor locuri demult uitate in cotloanele mintii noastre, ne-am adunatara cu totii spre a porni spre o destinatie dinainte stabilita: Govora (Valcea). Trecand repede peste emotiile create de acesti schumacheri ai cimitirelor drumurilor noastre ce-si insusesc de fiecare data fiecare particica de drum fara nici cea mai mica importanta a sensului de mers, ajungem in fine la Baile Govora. Un loc superb de altfel privit din departare, dar deplorant atunci cand intorci capul spre cladirile fara suflete ce stau sa-si sfarme “batranetile” sub povara zecilor de ani trecuti. Abia in momentul in care privirea imi coboara peste vechea statiune in care mi-am petrecut cativa ani din copilarie imi dau seama ca timpul a trecut parca mult prea repede peste aceste locuri lasand “rani” adanci.
Plecam mai departe spre Horezu…insa pe drum, un semn ne calauzeste spre locul cel mai placut si minunat pe care l-am putut vizita in aceasta zi: Manastirea dintr-un lemn de la Francesti. Un loc cu o liniste si o frumusete tulburatoare ce te indeamna sa meditezi. La ce? Depinde de cat de departe te poate purta mintea-ti si asa obosita de grijile cotidiene. Depinde de limitele fiecaruia…
Odata intrat in bisericuta, istoria se revarsa peste tine si-ti trezeste dorinta de a afla cat mai multe despre aceste locuri. Icoane vechi pictate pe lemn impanzesc micul lacas si dezvaluie bogatia simplitatii oamenilor ce s-au perindat pe aici de-a lungul timpului.
Cuvinte n-am mai multe, insa daca manastirea dintr-un lemn este in drumul vostru nu ezitati sa va desfatati cu cateva momente de liniste si aer curat.
Mihai Nedelea
comentarii recente