Nostalgie…

Am gasit zilele astea pe net cateva descrieri destul de inspirate ale vremurilor de care, unii dintre cei care le vor citi, cu siguranta isi vor aduce aminte cu nostalgie si putina tristete…

*Suntem ultima generatie care a jucat “Ascunselea”, “Castel”, “Ratele si vanatorii”, “Tara, tara! Vrem ostasi”, “Prinsea”,”Sticluta cu otrava”, “Pac Pac”, “Hotii si vardistii”

* Ultimii care au strigat “Un doi trei la perete stai”

* Ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa)

* Primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu CD-uri

* Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca

* Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere

* Noi am fost ultimii “Soimi ai Patriei” si ultimii “Pioneri”

* La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza… Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari

* Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills, Melrose Place , Twin Peaks, Dallas .. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor

* Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe cu apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii

* Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam!

* Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears

* Am citit “Licurici”, “Pif”, Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri “de la TEC” fara sa ne fie teama ca “au prea multe E-uri”, iar la scoala beamtoata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi

* Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul

* Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara

* Noi nu aveam dolby surround system taceam toti ca sa auzim actiunea filmului

* Nu aveam Nintendo sau Playstation, ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf

* Abia asteptam la chefuri sa jucam “Fantanita”, sau “Flori, fete sau baieti”, sau “Adevar sau Provocare”, sau orice ne dadea un pretext sa “pupam pe gura” pe cine “iubeam”

* Noi suntem cei care inca au mai “cerut prietenia”, care inca roseam la cuvantul “sex”, care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie “De cine iti place?” ca ne place de el/ea

* Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au “child proof the house”, ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie

* Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV,noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea “Feriti-va de magarus” Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de “first-timers”… Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru!

Ceata totala: eu cu cine votez?

Subscriu la numeroasele articole aparute fie prin mass-media, fie prin blogosfera ce fac referire la slaba campanie electorala de care avem parte in acest moment pentru alegerile parlamentare de la sfarsitul lunii. Dupa cum spuneam si in articolul precedent, ma pricep la politica mai putin decat Moromete, insa ca orice cetatean de rand sunt obligat sa-mi fac datoria si sa merg la vot.

Pentru a nu ma prezenta ca Veta in targ cand cauta oua si se intoarce cu cartofi, am inceput sa caut mai multe informatii despre oamenii care candideaza la Colegiul din Pitesti atat pentru Senat cat si pentru Camera Deputatilor.  Sa-mi fie cu iertare, dar singurul nume sonor este Florin Calinescu, cunoscut mai mult din activitatea pe care a avut-o ca realizator de emisiuni TV, decat de cea practicata pe scena politica. In rest nimeni nu-mi “spune nimic”.  Si aici intervine si factorul decisiv: campania electorala din acest an nu a reusit, cel putin mie personal, sa-mi transmita nici un mesaj si automat nu m-a convins ca pe 30 noiembrie sa pun stampila pe un candidat anume. Defapt, se pune intrebarea daca a existat vreo campanie electorala in afara de pungile impartite pe la usi cu o sapca, o bricheta si un pix insotite de un pliant cu “mustata”?

In aceste momente in care toti analistii economici ne avertizeaza ca o sa intram si noi in “rahat” foarte curand, nu exista nimeni care sa aiba un plan viabil de evitare sau cel putin de reducere a consecintelor crizei economice care ne paste si pe noi si sa-l prezinte in campania electorala?

Daca nici de la nivel central nu vin astfel de mesaje atunci pana la urma anul asta sigur se va vota un partid si nu o persoana desi campania tocmai asta a incercat sa evite.

Sunt in ceata totala: daca nu merg la vot nu pot sa emit pretentii apoi ca lucrurile ar trebui sa mearga mai bine, insa daca merg eu cu cine votez?

Toamna cad frunzele Mitica…

Nu sunt un mare expert intr’ale politicii, si asta pentru ca oamenii (ptiu am scris “oamenii” – la ce mi-a fost capul) care practica “meseria” asta la noi nu au reușit decât sa-mi stârnească repugna, însă nu trebuie sa fii un mare expert ca sa vezi diferențele dintre ce se întâmplă la palatul iluminat de mai marii CFR-ului Cluj  sau la cel unde bate vântul din “mai pupa el” (Cotroceni) și ceea ce s-a întâmplat în aceasta săptămâna în țara unde din păcate chiar totul e posibil (inclusiv sa primești un glonț intre ochi)

Daca la noi nu contenesc sicaneli de genul “las’ ca ti-o face 322 cu legea lu’ 50″ pentru ca apoi cei care nu dorm, ci veghează ca banii noștrii sa ajungă in buzunarele lor, sa și-o primească direct in bot de la “Sa trăiți bine!” prin aprobarea legii,  la americani, căci despre ei vorbim, am văzut săptămâna aceasta într-adevăr o lecție de politica. Ca sa înțelegeți la ce ma refer, aduceți-va aminte ce se întâmplă înainte, în timpul și imediat după alegerile de la noi, și ce s-a întâmplat la ei și o sa înțelegeți imediat. Câteva exemple? Pai sa vedem: unii dintre cei mai buni prieteni din politica noastră domnii Tariceanu si Basescu au reușit pe durata mandatului domniilor lor sa-i pună pe plan secund pe fraierii care i-au ales și sa-și vadă de interesul propriu sau al partidelor din care fac parte. Inca de pe vremea PSD-ului ni se promite același lucru: o viata mai buna, din păcate au omis sa spună și pentru cine.

La cei cu stele pe drapel s-a întâmplat un lucru extraordinar din punctul meu de vedere: pe lângă faptul ca au depășit bariera rasiala prin alegerea unui afro-american, care sa-i scoată din rahatul în care se afla, celalalt candidat (Mc Cain) ne-a arătat cum se face politica. Deși poate în realitate gândea altfel, discursul de susținere fata de Obama imediat după ce a aflat ca pierduse a fost o adevărata lecție pentru toata lumea. De ce? Pai cu criza economica cu care se confrunta acum și în pragul regresului ar fi fost absolut inoportun ca dl Mc Cain sa înceapă un discurs cu o fraza celebra pe care noi o auzim la fiecare sesiune de alegeri de pe plaiurile mioritice: ” am fost furați domne!”.

Americanii își vad interesul comun și înțeleg ca sunt într-un rahat mare… din păcate noi am intrat cu totul în el și nu mai putem respira…

Poate e vorba și de educația politica pe care au primit-o… sau poate ” ai lor e mai inteligenți ca ai noștrii” ca sa parafrazez un post de radio de la noi.

Din fericire pentru clasa noastră politica vin alegerile și la noi. De ce din fericire pentru ei? Pai e timpul sa facă iar rotația pentru ca banii noștrii sa fie distribuiți în mod corect “curvelor” din politica românească ce ne sug sângele ( vorba bancului cu vampirul fioros).

De ce nu suntem in stare sa schimbam ceva? Pentru ca toamna cad frunzele Mitica…

Fericirea la barbati…

Din categoria “adunate si-napoi date” primite pe mail in timp ce-ti bati capul (de masa) cu munca mult prea “linistitoare” de la birou:

Barbatii sunt pur si simplu niste oameni mai fericiti!!

Numele tau de familie ramâne neschimbat.
Garajul este al tau pe de-a-ntregul.
Planurile de nunta se rezolva de la sine.
Ciocolata este doar o alta gustare.
Poti sa devii presedinte.
Niciodata nu poti sa fii gravid.
Poti purta un tricou alb într-un parc acvatic.
Poti SA NU porti nici un tricou într-un parc acvatic.
Mecanicii de automobile îti spun adevarul.
Lumea întreaga este toaleta ta. Niciodata nu trebuie sa conduci pâna la
o alta statie de benzina ca sa cauti o toaleta deoarece aceasta în care
esti este prea scârboasa.
Nu trebuie sa te opresti sa te gândesti înspre ce parte trebuie sa
învârti o piulita sau un surub.
Acelasi loc de munca, salar mai mare.
Ridurile adauga caracter.
Rochia de mireasa – $5000. Închirierea unui frac – $100.
Oamenii nu se holbeaza niciodata la pieptul tau atunci când vorbesti cu
ei.
De la tine se asteapta practic sa mai scapi ocazional “câte un sunet”
bine armonizat…
Pantofii noi nu taie, jeneaza sau mutileaza piciorul.
O singura dispozitie sufleteasca mereu.
Conversatiile telefonice se termina în exact 30 de secunde.
Stii tot felul de lucruri despre tancuri.
O vacanta de cinci zile necesita o singura valiza.
Poti sa-ti deschizi toate borcanele.
Esti coplesit cu laude pentru cel mai mic act de gândire.
Daca cineva uita sa te invite, el sau ea mai poate înca fi prietenul
tau.
Lenjeria intima costa $8.95 trei perechi.(nu-i asa ca ai facut socoteala in
gand, sa vezi daca se potriveste?)
Trei perechi de pantofi sunt mai mult decât suficiente.
Nu ai aproape niciodata probleme cu curelusa de pantof în public.
Nu esti capabil sa vezi cute pe hainele tale.
Totul de pe fata ta ramâne în culoarea originala.
Aceasi freza tine ani de zile, poate chiar decade.
Trebuie sa-ti razi doar fata si gâtul.
Te poti juca cu jucarii toata viata ta.
Burta de obicei îti ascunde soldurile mari.
Un portofel si o pereche de pantofi de o singura culoare pentru toate
sezoanele.
Poti purta pantaloni scurti, indiferent de cum îti arata picioarele.
Poti sa-ti “faci” unghiile cu un briceag.
Ai libera alegere privitor la a-ti lasa mustata…
Poti sa faci cumparaturile de Craciun pentru 25 de rude în ziua de 24
decembrie în 25 de minute.

Nu-i de mirare ca barbatii sunt mai fericiti.
Mesajul e destinat femeilor care pot sa-i faca fata si barbatilor care
se vor distra citindu-l.

Angajam : taximetrist in Noua Zeelanda…

Zi de zi trag ca un bou sa-mi fac treaba la locul de munca, intr-o caldura insuportabila si intr-un ritm de parca ma pregatesc de interventii la 911 si asta pentru ca la final de luna o parte destul de importanta sa se reverse in fondul de pensii (nu mai vorbesc de ala de sanatate pe care il dau degeaba). In fine, cred ca toti stiti cam care e treaba cu fondul de pensii de vreme ce tara asta e o tara plina de pensionari sustinuti din salariile celor asemeni mie ce-si dau sufletul la birou doar ca “sa fie bine”. N-am nimic cu saracii oameni si veti intelege imediat de fapt unde vreau sa ajung cu fondul de pensii.

Duminica, in timp ce ma uitam la finala, se strange la scara un grup de tzinci de 15-16 ani ( vreo 4 insi si o fetishcana) toti cu gura mare ( ca deh era doar ora 11, pe cine dreaq sa deranjeze la ora aia) si incep o discutie “elevata” si plina de subiecte specifice varstei. Fi-mea dormea, deci neputand da volumul mai tare la TV si nici sa inchid geamul (ca lasineam de caldura) am fost nevoit sa ascult ce debitau astia. Pe scurt, tot ce am putut sa aud in jumatate de ora cat au aberat, a fost ce “bataie o sa manance o oarecare Raluca” de la un muschiulet de 50 Kg care cred ca iese afara numai cand nu se anunta vreme rea la meteo ca altfel risca sa fie luat pe sus. S-au facut pariuri cum ar fi ca “Mirela o bate pe Raluca” si invers si s-au prestabilit detaliile bataii sora cu moartea promisa de biscuitele asta de om care era si cel mai galagios.

Cu ocazia asta mi-am pus a nu stiu cata oara intrebarea: oare ce o sa se intample cu perioada cand si eu la vremea mea voi primi pensie de la altii? Partea cu pensie privata ramane pe moment un fel de “peste 50 de ani” vom fi cum sunt “ei” astazi…adica cine stie daca o mai apuc. Si atunci? Ce ramane de facut?

Apropo, unde ziceati ca e soare si au nevoie de taximetristi: Noua Zeelanda parca?