Ceata totala: eu cu cine votez?

Subscriu la numeroasele articole aparute fie prin mass-media, fie prin blogosfera ce fac referire la slaba campanie electorala de care avem parte in acest moment pentru alegerile parlamentare de la sfarsitul lunii. Dupa cum spuneam si in articolul precedent, ma pricep la politica mai putin decat Moromete, insa ca orice cetatean de rand sunt obligat sa-mi fac datoria si sa merg la vot.

Pentru a nu ma prezenta ca Veta in targ cand cauta oua si se intoarce cu cartofi, am inceput sa caut mai multe informatii despre oamenii care candideaza la Colegiul din Pitesti atat pentru Senat cat si pentru Camera Deputatilor.  Sa-mi fie cu iertare, dar singurul nume sonor este Florin Calinescu, cunoscut mai mult din activitatea pe care a avut-o ca realizator de emisiuni TV, decat de cea practicata pe scena politica. In rest nimeni nu-mi “spune nimic”.  Si aici intervine si factorul decisiv: campania electorala din acest an nu a reusit, cel putin mie personal, sa-mi transmita nici un mesaj si automat nu m-a convins ca pe 30 noiembrie sa pun stampila pe un candidat anume. Defapt, se pune intrebarea daca a existat vreo campanie electorala in afara de pungile impartite pe la usi cu o sapca, o bricheta si un pix insotite de un pliant cu “mustata”?

In aceste momente in care toti analistii economici ne avertizeaza ca o sa intram si noi in “rahat” foarte curand, nu exista nimeni care sa aiba un plan viabil de evitare sau cel putin de reducere a consecintelor crizei economice care ne paste si pe noi si sa-l prezinte in campania electorala?

Daca nici de la nivel central nu vin astfel de mesaje atunci pana la urma anul asta sigur se va vota un partid si nu o persoana desi campania tocmai asta a incercat sa evite.

Sunt in ceata totala: daca nu merg la vot nu pot sa emit pretentii apoi ca lucrurile ar trebui sa mearga mai bine, insa daca merg eu cu cine votez?

Toamna cad frunzele Mitica…

Nu sunt un mare expert intr’ale politicii, si asta pentru ca oamenii (ptiu am scris “oamenii” – la ce mi-a fost capul) care practica “meseria” asta la noi nu au reușit decât sa-mi stârnească repugna, însă nu trebuie sa fii un mare expert ca sa vezi diferențele dintre ce se întâmplă la palatul iluminat de mai marii CFR-ului Cluj  sau la cel unde bate vântul din “mai pupa el” (Cotroceni) și ceea ce s-a întâmplat în aceasta săptămâna în țara unde din păcate chiar totul e posibil (inclusiv sa primești un glonț intre ochi)

Daca la noi nu contenesc sicaneli de genul “las’ ca ti-o face 322 cu legea lu’ 50″ pentru ca apoi cei care nu dorm, ci veghează ca banii noștrii sa ajungă in buzunarele lor, sa și-o primească direct in bot de la “Sa trăiți bine!” prin aprobarea legii,  la americani, căci despre ei vorbim, am văzut săptămâna aceasta într-adevăr o lecție de politica. Ca sa înțelegeți la ce ma refer, aduceți-va aminte ce se întâmplă înainte, în timpul și imediat după alegerile de la noi, și ce s-a întâmplat la ei și o sa înțelegeți imediat. Câteva exemple? Pai sa vedem: unii dintre cei mai buni prieteni din politica noastră domnii Tariceanu si Basescu au reușit pe durata mandatului domniilor lor sa-i pună pe plan secund pe fraierii care i-au ales și sa-și vadă de interesul propriu sau al partidelor din care fac parte. Inca de pe vremea PSD-ului ni se promite același lucru: o viata mai buna, din păcate au omis sa spună și pentru cine.

La cei cu stele pe drapel s-a întâmplat un lucru extraordinar din punctul meu de vedere: pe lângă faptul ca au depășit bariera rasiala prin alegerea unui afro-american, care sa-i scoată din rahatul în care se afla, celalalt candidat (Mc Cain) ne-a arătat cum se face politica. Deși poate în realitate gândea altfel, discursul de susținere fata de Obama imediat după ce a aflat ca pierduse a fost o adevărata lecție pentru toata lumea. De ce? Pai cu criza economica cu care se confrunta acum și în pragul regresului ar fi fost absolut inoportun ca dl Mc Cain sa înceapă un discurs cu o fraza celebra pe care noi o auzim la fiecare sesiune de alegeri de pe plaiurile mioritice: ” am fost furați domne!”.

Americanii își vad interesul comun și înțeleg ca sunt într-un rahat mare… din păcate noi am intrat cu totul în el și nu mai putem respira…

Poate e vorba și de educația politica pe care au primit-o… sau poate ” ai lor e mai inteligenți ca ai noștrii” ca sa parafrazez un post de radio de la noi.

Din fericire pentru clasa noastră politica vin alegerile și la noi. De ce din fericire pentru ei? Pai e timpul sa facă iar rotația pentru ca banii noștrii sa fie distribuiți în mod corect “curvelor” din politica românească ce ne sug sângele ( vorba bancului cu vampirul fioros).

De ce nu suntem in stare sa schimbam ceva? Pentru ca toamna cad frunzele Mitica…