Ca cam tara ca a mea nu mai are nimenea…mancati-as!

De vreo cativa ani bunicei am tot avut ocazia sa zbor pe afara in interes de serviciu si astfel sa-mi fac o idee despre cum pun ei problema si cum o tratam noi in diverse situatii.

Pe langa faptul ca in abolut toate locurile in care am fost gradul de civilizatie bate la fund si cel mai optimist vis al vreunuia dintre noi in ceea ce priveste schimbarile in bine din acest punct de vedere, mai sunt cateva lucruri care te frapeaza pana te aduce la stadiul de revolta . Majoritatea dintre noi considera Germania un exemplu demn de urmat din mai multe puncte de vedere, insa nu cred ca vreunul din voi si-a imaginat ca nivelul preturilor va fi primul exemplu pe care il vom aplica si la noi.

Totul incepe chiar din aeroport. La Otopeni iti iei un expreso cu vreo 5-6 EURO, pret ce nu-l poti regasi nici in Frankfurt sau Munchen oricat te-ai chinui. Benzina costa la fel, in unele magazine hainele si incaltamintea le poti cumpara la preturi mai mici decat in super jegurile marketurile din Romania si la o calitate superioara. Mancarea ti-o cumperi cam in aceeasi bani, dar trebuie sa cauti mult si bine o musca care sa-si frece piciorusele pe viitorul tau sandwish sau o vanzatoare care iti cantareste carnea cu mainile goalese dupa ce s-a sters satisfacuta de cele 10 minute pe care si le-a petrecut la buda mizera fara a baga in seama robinetul de la chiuveta.

Ca sa stingi o tigare iti trebuie nervi tari. In primul rand pentru ca trebuie sa gasesti loc unde sa ti-o aprinzi si apoi, pentru ca putinul bun simt care ti-a mai ramas in urma educatiei pe care ai primit-o in cei 7 ani de acasa, nealterat de toate jegurile subnutrite civic si lipsite de cea mai mica farama de constiinta din tara asta de kkt, te indeamna sa-ti indesi chistiocul in pachetul de tigari neavand nici o alta alternativa. Scuipat pe jos? Ar fi ultimul lucru pe care il mai faci in acea comunitate… apoi pleci de rusine.

Vorbesc de nemti aici pentru ca ultima oara am avut placerea sa fiu pe plaiurile lor, insa nici francezii, italienii sau chiar polonezii nu sunt departe in ceea ce priveste gradul de civilizatie.

Si cand te intorci acasa, in tara asta mare si frumoasa ( pe interior) si vezi cai liberi lasati de “indienii” nostrii pe strazile pe unde ar trebui sa te simti in siguranta cand conduci, handicapati mintali aruncand cutia de bere pe geamul de la masina ca-i scade burta aia de manelar daca o pune intr-o punga si o arunca apoi la gunoi, de cocalari ce-si sufla mucii pe strada caci la ei nu s-a inventat nici macar hartia (as fi spus batista poate asa mai deschideau si ei un dictionar, dar apoi m-am gandit ca-i bag in ceata: ce dracu’ e ala dictionar?), de puradei goalesi ce-si fac nevoile in mijlocul drumului, iti pui intrebarea: bai, dar noi ca natie, chiar suntem asa de idioti? Sau ne complacem in situatia de fata si stam cu mainile in san ca poate, poate “vine astia din UE, ne da funduri, ahm pardon, fonduri la toti si ne cilivizeaza… mancati-as”.

In urma pasilor pierduti…

Am avut o varsta cand eram mai linistit, mai liber si fara griji. A fost o perioada in care stiam sa rad si sa ma bucur de orice lucru simplu, de viata si de natura.

Zi de zi mergeam la scoala cu handramaua de ghiozdan in spate, 5 lei in buzunar pentru doua cornuri cu gem si o punga de pufuleti, si cu tenesii pregatiti sa traga inca o runda de fotbal in curtea scolii in timpul orei de mate sau seara inainte de a merge spre casa.

Iarna era prapad… alergam fetele prin curtea scolii sa le frec cu zapada, stateam seara pana la 11-12 sa ma dau cu sania pe derdelusul de vis-a-vis pana veneu ai mei de la schimbul 2, asteptam gura casca pe geam sa vina Mos Gerila cu cadouri si savuram cu placere glumele din seara de Revelion.

Vara, pe zapuseala, ma balaceam in garla de la tara, stateam in fan si mancam mere sau mergeam seara la furat de pepeni.

Cand frunzele incepeau sa ingalbeneasca in stejarii de la poarta bunicilor, ajutam la stransul recoltei, la facutul vinului si al tuicii si la pregatirile de iarna. Ma delectam cu parfumul gutuilor si ma lingeam pe degetele pline de mierea lui bunicu’. Apoi venea iar timpul sa ma duc la scoala.

Timpul s-a scurs, a venit vremea sa urmez un liceu. Prima saptamana din viata mea de licean am spart cu mingea de baschet un geam de 2 pe 3… metri. Prin a zecea am luat primul doi din viata la “Structura Materialelor”… uitasem la ce pagina e subiectul si m-am pierdut printre fituici. Intr-a unspea m-am dus cu jalba in protap la directoare impreuna cu alti doi colegi, cum ca am vrea sa organizam balul. “Ma, tu nu esti ala de mi-ai spart un geam acum doi ani si nici acum nu l-ai platit? A venit tactu’ sa discute cu mine? Iesiti afara!”.

Apoi am ajuns la terminarea liceului. Planuri sa mergem la munte cu totii, sa ne organizam, cand, la final, am ramas eu cu inca doi amici. Am ajuns pe la Busteni, ne-am suit la Caraiman si am vrut sa mergem spre cruce. numai ca am deviat “putin” de la traseu si am ajuns prin curtea releului. Doar 3 secunde a durat pana am auzit in spatele nostru: ” STAI CA TRAG!!!” Cand am prezentat buletinul puteai jura ca am baut toata noaptea… imi tremurau toate incheieturile. A trecut si asta…

In primul an de facultate eram impreuna cu vreo 4 prieteni intr-o vineri prin discoteca si tocmai ce zice unu’: ” Ba, hai sa plecam miercuri pe munte”. A doua zi m-am dus la taica-miu si-i zic: “Ai niste bani sa-mi iau si eu o pereche de blugi?” Mi-a dat omu’, desi nu stateam prea roz. Ei, si cine era luni la prima ora in en-gros sa luam mancare pentru munte? A venit ziua de marti seara in care imi propusesem sa le spun alor mei ca plec la munte. N-am avut cu cine sa ma inteleg… asa ca mi-am facut bagajul pe la 2 noaptea si dis de dimineata mi-am luat rucsacul la spinare si am sarit pe geamul de la balcon ( stateam la parter). Prima mea experienta pe munte…si prima oara cand era sa “dau coltu’ “

Au urmat inca 5 ani de mers pe munte, joburi temporare pentru a face rost de bani sa-mi iau primul PC, petreceri pana a doua zi dimineata cand trebuia sa mergem la laboratorul de electronica inca mahmuri, “servite” pe la unele examene si emotii la despartirea finala de colegii din facultate…

End line… “enter” si de la capat…

S-au scurs vreo 7 ani de atunci ( sapte ?!?!) … mi-e dor de murele ce le adunam de pe marginea drumului, de mirosul rosiilor coapte din gradina bunica-mii, de serile in care lipseam de acasa si-mi faceam veacul pe nu stiu unde, de mirosul de fan, de nopti albe… de viata.

Ma doare spatele… imbatranesc…

Angajam : taximetrist in Noua Zeelanda…

Zi de zi trag ca un bou sa-mi fac treaba la locul de munca, intr-o caldura insuportabila si intr-un ritm de parca ma pregatesc de interventii la 911 si asta pentru ca la final de luna o parte destul de importanta sa se reverse in fondul de pensii (nu mai vorbesc de ala de sanatate pe care il dau degeaba). In fine, cred ca toti stiti cam care e treaba cu fondul de pensii de vreme ce tara asta e o tara plina de pensionari sustinuti din salariile celor asemeni mie ce-si dau sufletul la birou doar ca “sa fie bine”. N-am nimic cu saracii oameni si veti intelege imediat de fapt unde vreau sa ajung cu fondul de pensii.

Duminica, in timp ce ma uitam la finala, se strange la scara un grup de tzinci de 15-16 ani ( vreo 4 insi si o fetishcana) toti cu gura mare ( ca deh era doar ora 11, pe cine dreaq sa deranjeze la ora aia) si incep o discutie “elevata” si plina de subiecte specifice varstei. Fi-mea dormea, deci neputand da volumul mai tare la TV si nici sa inchid geamul (ca lasineam de caldura) am fost nevoit sa ascult ce debitau astia. Pe scurt, tot ce am putut sa aud in jumatate de ora cat au aberat, a fost ce “bataie o sa manance o oarecare Raluca” de la un muschiulet de 50 Kg care cred ca iese afara numai cand nu se anunta vreme rea la meteo ca altfel risca sa fie luat pe sus. S-au facut pariuri cum ar fi ca “Mirela o bate pe Raluca” si invers si s-au prestabilit detaliile bataii sora cu moartea promisa de biscuitele asta de om care era si cel mai galagios.

Cu ocazia asta mi-am pus a nu stiu cata oara intrebarea: oare ce o sa se intample cu perioada cand si eu la vremea mea voi primi pensie de la altii? Partea cu pensie privata ramane pe moment un fel de “peste 50 de ani” vom fi cum sunt “ei” astazi…adica cine stie daca o mai apuc. Si atunci? Ce ramane de facut?

Apropo, unde ziceati ca e soare si au nevoie de taximetristi: Noua Zeelanda parca?